Mă-ndrept spre tine cu paşi sfioşi,
Nesigură pe mine,
Te analizez de sus în jos,
Dar nu mă văd prin tine.
Stau dreaptă, te privesc in ochi.
Privirea-i derutată.
Încerc să văd ce s-a schimbat,
Nu eşti aceeaşi fată.
E dimineaţă sau e seară?
De parcă ar conta.
De fiecare dată când te văd,
Eşti altcineva.
Deşi nu pot să te-nţeleg,
Faci parte din mine.
Deşi nu pot să te ating,
Vorbesc numai cu tine.
Ceva rămâne neschimbat.
Acelaşi zâmbet, aceleaşi lacrimi,
Aceiaşi ochi nedumeriţi,
Acelaşi glas neîmplinit.
Sunt lucruri ce te întregesc,
Gesturi ce te definesc
Mă uit la tine şi ciudat,
Încep să-mi amintesc de mine...
* * *
Nebunie
Prin glasul meu neînţeles
Comunici tu, oferi mult stres.
Prin vocea mea neascultată
Transmiţi revoltă încordată.
Prin gândurile mele bântui,
Răspunsurile-s întrebări.
Mă-mpingi să murmur adevărul,
Să fiu nebuna tuturor.
Picioarele-mi încep să mişte,
Pământul îl bătătoresc.
Alene hoinăresc pe străzi,
Caut răspunsul ce-l doresc.
Privesc in jur nedumerită,
Prin ochii mei încerci să vezi.
O locomoţie aiurea,
Încerci să vezi dar nu găseşti.
Urechile îmi sunt ciulite
Ca unui pitbul criminal.
Încerci sa auzi, să-nţelegi totul,
Dar pentru tine-i prea banal.
Eşti tu ce gândurile-mi bântui,
Şi mă împingi spre adevăr?
Dar ai plecat, acum sunt tristă
Şi nu ciudata tuturor.
Lexa Levin
» No Comments
There are no comments up to now.
» Post Comment
|
UK... Literar 
